Statutul de angajat al soferului de Uber – Decizia Curtii de Casatie din Franta

CURTEA DE CASATIE DIN FRANTA a decis ca statutul de independent al soferului de UBER este unul fictiv si in realitate, acesta are calitatea de angajat al companiei.
In aceste conditii, decizia instantei supreme franceze nr. 374 din 4 martie 2020 statueaza ca intre conducatorul masinii si compania Uber exista un raport de munca.

Pentru a retine acestea Curtea de casatie arata ca relația de subordonare se caracterizează prin executarea muncii sub autoritatea unui angajator care are puterea de a da ordine și directive, de a supraveghea executarea acestora și de a sancționa încălcările de către subordonatul său. Munca în cadrul unui serviciu organizat poate constitui un indice de subordonare atunci când angajatorul stabilește unilateral condițiile de performanță.

In justificarea deciziei se arata ca, pentru a califica drept contract de muncă relația dintre un șofer  și compania care utilizeaza o platformă digitală și o aplicație pentru a conecta clienții și șoferii care operează sub statutul de independenți, au relevanta urmatoarele aspecte:

1) că acest șofer a integrat un serviciu de transport creat și organizat în întregime de către această companie, un serviciu care există doar datorită acestei platforme, ca nu detine clienți proprii, nu stabilește  în mod liber tarifele și condițiile de exercitare a serviciului său de transport,
2) că șoferului i se oferă un anumit itinerar pe care nu este liber să-l aleagă și pentru care se aplică corecții tarifare dacă șoferul nu respectă acest itinerar,
3) că destinația finală a cursei nu este uneori cunoscută șoferului, care nu poate alege cu adevărat liber, așa cum ar face un șofer independent, cursa care i se potrivește sau nu,
4 ) că societatea are opțiunea de a deconecta temporar șoferul la trei refuzuri ale acestuia și că șoferul poate pierde accesul la contul său dacă rata de anulare a comenzii este mare sau daca exista plangeri despre “comportamentul problematic” al acestuia.

Din toate aceste elemente se deduce ca soferul executa munca sub autoritatea unui angajator care are puterea de a da ordine și directive, de a controla executarea și sancționarea încălcărilor și, in consecinta, statutul de independent al șoferului este doar unul fictiv.

Consideram ca este relevanta decizia Curtii de Casatie a Frantei avand in vedere ca argumente de drept si de fapt asemanatoare pot sta oricand la baza motivarii unei sentinte a unei instante romanesti. In aceste conditii se va aplica si institutia atragerii raspunderii angajatorului pentru fapta angajatului, fapt care va genera un grad mai mare de protectie a consumatorului.

Este de asteptat ca pe de o parte sa creasca sansa pentru client de a recupera prejudiciul cauzat, pe de alta parte este probabil ca si compania sa creasca vigilenta in privinta soferilor data fiind posibilitatea atragerii raspunderii sale patrimoniale.

Interesant va fi de observat si care vor fi implicatiile fiscale asupra reconsiderarii activitatii ca dependenta din prisma articolului 7 din Codul fiscal.