Oferta in valoare de 0 euro in procedura de achizitie publica. Consecinte.

CJUE: Cauza C‑367/19 –cauza pendinte

In Slovenia, in procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice de servicii, societatea Tax‑Fin‑Lex d.o.o. a formulat o ofertă prin care s-a oferit să realizeze accesul la sistemul de informare juridică (pentru o perioadă de 24 de luni) la pretul de 0 euro. Oferta a fost refuzata.

Litigiul dintre părți are ca obiect temeinicia deciziei autorității contractante de respingere a ofertei depuse de reclamantă. Motivul unic invocat de autoritatea contractantă în susținerea deciziei de respingere a ofertei reclamantei constă în faptul că aceasta din urmă a depus o ofertă finală la un preț de 0 EUR

Ministerul de Interne a respins oferta respectivă pentru motivul că aceasta nu permitea încheierea unui „contract cu titlu oneros” in aceste este condiții, Comisia națională de reexaminare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Există un «caracter oneros al raportului contractual», ca element al unui contract de achiziții publice în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24, în cazul în care autoritatea contractantă nu este ținută să furnizeze nicio contraprestație, dar operatorul economic, prin executarea contractului, obține accesul la o nouă piață și referințe?

2)      Articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24 poate sau trebuie să fie interpretat în sensul că acesta constituie un temei pentru respingerea unei oferte privind un contract de achiziții publice la un preț de 0 EUR?”

Concluziile Avocatului general:

 Contract „cu titlu oneros”?

Instanța de trimitere solicită Curții în esență să precizeze domeniul de aplicare material al Directivei 2014/24. Curtea este chemată să stabilească dacă și, după caz, în ce măsură o operațiune prin care un ofertant se angajează să presteze serviciul în schimbul sumei de 0 euro poate conduce la încheierea unui contract „cu titlu oneros” în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din această directivă și astfel să fie calificat drept „contract de achiziții publice de servicii”. În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, „numai un contract încheiat cu titlu oneros poate constitui un contract de achiziții publice care intră sub incidența Directivei 2004/18”.

Noțiunea de „caracter oneros” nu implică în mod necesar plata unei sume de bani de către autoritatea contractantă. Curtea consideră astfel că pot să fie încheiate cu titlu oneros și să fie calificate drept „contracte de achiziții publice” contractele în care prestația este retribuită prin alte forme de contraprestații, precum rambursarea cheltuielilor suportate pentru furnizarea serviciului convenit sau chiar scutirea de la plata contribuțiilor.

Noțiunea generală de „contraprestație” și limitele sale

Pentru a stabili dacă contractul cuprinde o contraprestație [și, în consecință, dacă este îndeplinită condiția privind caracterul oneros de la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24], considerăm că punctul focal al analizei nu este suma de bani exactă înscrisă în contract. Este vorba mai degrabă despre a verifica dacă, în temeiul acestui contract, cele două părți contractante au intrat într‑un raport de obligații juridice reciproce a căror executare poate fi obținută de oricare din partea celeilalte și în cadrul cărora autoritatea contractantă furnizează cel puțin o contraprestație clară și precisă de natură economică.

Prin urmare, întrebarea la care Curtea este chemată să răspundă este aceea dacă, în situația în care oferta depusă de ofertant implică lipsa oricărei remunerări directe a serviciului de către autoritatea contractantă, avantajul care poate fi obținut de ofertant ca urmare a înseși atribuirii contractului poate constitui o „contraprestație” de natură să permită încheierea unui contract cu titlu oneros în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24.

Având în vedere împrejurările de fapt din prezenta cauză, așa cum au fost expuse de instanța de trimitere, nu vedem în ce ar putea consta o astfel de contraprestație, chiar dacă s‑ar adopta accepțiunea foarte largă a acestei noțiuni, astfel cum a fost reținută în secțiunea precedentă. Trei avantaje potențiale ar putea fi luate în considerare în contextul prezentei cauze: mai întâi, dezvoltarea unei experiențe relevante; în continuare, obținerea de referințe pentru contractele ulterioare; în sfârșit, stabilirea unui renume pentru licitațiile viitoare care ar putea fi inițiate de aceeași autoritate contractantă pentru alte loturi.

Opinia Avocatului general este aceea ca niciunul dintre cele trei scenarii care privesc „avantajele” potențiale care ar putea fi invocate cu titlu de contraprestație primită de un ofertant care propune furnizarea anumitor servicii în mod gratuit nu intră în sfera noțiunii de „contract cu titlu oneros” în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 de la directive 2014/24. În niciuna dintre aceste ipoteze nu există o contraprestație a cărei executare ar putea fi impusă în mod legal autorității contractante în cadrul contractului. Numitorul comun al avantajelor respective se rezumă la faptul că toate sunt un pariu pe viitor.

O ofertă în valoare de 0 euro este o ofertă anormal de scăzută?

A doua întrebare preliminară impune, la rândul său, să se stabilească temeiul juridic pentru respingerea unei oferte în valoare de 0 euro precum cea în discuție.

Cât timp autoritatea contractantă nu asigură ofertantului, în temeiul articolului 69 din Directiva 2014/24, oportunitatea de a explica logica și structura costurilor care îi guvernează oferta, nu se poate exclude eventualitatea ca oferta în cauză să conducă la încheierea unui contract de achiziții publice, fără a aduce atingere, în ultimă instanță, posibilității respingerii ofertei de către autoritatea contractantă. Totuși, o astfel de respingere nu se poate întemeia pur și simplu pe faptul că o ofertă nominală în valoare de 0 euro nu îndeplinește condiția privind caracterul oneros prevăzută la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din această directivă.

Se apreciaza ca că autoritatea contractantă trebuie să examineze o ofertă în valoare de 0 euro prin prisma condițiilor prevăzute la articolul 69 din Directiva 2014/24 pentru a o putea respinge eventual, în special pentru motivul că nu poate conduce la încheierea unui contract cu titlu oneros în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din directiva respectivă, având în vedere faptul că autoritatea contractantă nu ar furniza nicio contraprestație de natură economică în cadrul unei proceduri de cerere de ofertă.

In concluzie se propune Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Državna revizijska komisija za revizijo postopkov oddaje javnih naročil (Comisia națională de reexaminare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice, Slovenia) după cum urmează:

„1)      Noțiunea de «contract cu titlu oneros» prevăzută la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul delegat (UE) 2017/2365 al Comisiei din 18 decembrie 2017, trebuie să fie interpretată în sensul că nu permite calificarea drept «contract de achiziții publice de servicii» a unei operațiuni prin care ofertantul propune autorității contractante prestarea serviciului în schimbul sumei de 0 euro, întrucât părțile contractului nu convin asupra unei contraprestații cu valoare economică în sarcina autorității contractante..

2)      O ofertă cu prețul de 0 euro trebuie să fie examinată în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 69 din Directiva 2014/24, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul delegat 2017/2365, referitor la ofertele anormal de scăzute, eventual după obținerea din partea ofertantului a informațiilor suplimentare legate de natura exactă a contraprestației cu valoare economică datorată de autoritatea contractantă. O asemenea ofertă trebuie să fie respinsă în ipoteza în care nu ar permite să se ajungă, în cadrul specific al unei proceduri de cerere de ofertă, la încheierea unui «contract cu titlu oneros» în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 5 din această directivă.”